jump to navigation

… am întâlnit şi „oameni mari” … Februarie 5, 2011

Posted by lumealuiteo in Evolutie Teo.
Tags: ,
trackback

… după ce ne-a fost dat să întâlnim numai „oameni mici”!

Nici nu credem ca „oameni mari” sunt numai aceia pe care ne-a fost dat (PROVIDENŢA?!) să-i întâlnim după …, cu siguranţă sunt mult mai mulţi, dar poate că aşa a fost să fie … să cunoaştem ambele extreme!

Teo a terminat primul semestru din acest an şcolar (avem şi carnet de note, calificative!),  la o clasă dintr-o şcoală de masă,  nu singur, cu ajutor … „umbra”, sprijinul lui la şcoală; avem noroc de un colectiv de copii dezinvolţi, deschişi, cu iniţiativă, din familii mai puţin „pretenţioase”. Practic de acest lucru aveam nevoie, de deschidere necondiţionată atât din partea doamnei învăţătoare şi din partea copiilor îndrumaţi de dumneaei, dar, mai ales, din partea părinţilor acestor copii; experienţele pe care le-am avut anterior fiind dintre cele mai nefericite!

A mers zilnic la şcoală şi a urmat toate orele de curs, el având acest exerciţiu încă de la grădiniţă; şi-a făcut temele (adaptate la nivelul lui de înţelegere şi de cunoştinţe achiziţionate!) cu regularitate. Au fost şi zile mai puţin productive din punctul de vedere al înţelegerii noţiunilor şi termenilor folosiţi, momente în care a devenit dezinteresat şi a căutat altceva (autostimulare). A participat la toate acţiunile în afara şcolii, la care au luat parte colegii lui (vizite la Palatul copiilor, la fabrica de paine, la muzeu (expoziţie de figuri de ceară!); plimbări în aer liber pentru observaţie, în parc; la serbarea de Crăciun; etc.). Cunoaşte cea mai mare parte dintre colegi, după nume şi răspunde bine la întrebările lor, prompt masiv fiind necesar pentru adresarea de întrebări; pauzele sunt foarte mult folosite pentru interacţiunea de acest gen, dar şi orele de Educaţie plastică, la care se împrumută cu colegii de creioane colorate sau de alte materiale.

De curând, Teo merge „singur la cumpărături” (într-un supermarket de cartier!); suntem în etapa în care este lăsat singur cu coşul de cumpărături şi cu lista (din memorie!) pe care nu este decât un produs şi este aşteptat la casa de marcat de către terapeut. Lucrătorii din magazin (deocamdată acelaşi magazin!) ştiu de acest exerciţiu şi dacă sunt rugaţi intervin atunci când Teo „uită” să mai vină la casa de marcat sau nu găseşte produsul de cumpărat şi stă prea mult în faţa unui raion. Dacă respectă parcursul şi timpii stabiliţi cu terapeutul, Teo este recompensat şi are voie să-şi cumpere ceva din ce-şi doreşte el din magazin (de regulă, „un dulce”!), dar numai „un ceva”, nu mai multe!  

În acelaşi program a mers să plătească facturi la energie electrică (la „tonomat” la BRD), la telefon sau la poştă după alocaţie, la magazinul de „lustre” (la electrice) sau la fierărie, la librărie, la magazinul de haine sau de încălţăminte pentru copii … de fiecare dată cu un scop, având de cumpărat ceva (pentru el sau pentru casă), nu doar aşa, să facă o vizită.

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: